Enzimoterapia

Tratament cu enzime

User Rating: 0 / 5

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 
Perturbarea echilibrului de coagulare a sangelui cat şi fluiditate lui reprezinta partea importanta a patogenezei bolilor venoase şi arteriale.

Cercetările au demonstrat, că diferite enzime proteolitice şi preparate enzimatice combinate sunt în măsură să afecteze componentele lichide şi corpusculare a sângelui.

Proteinazele acţioneaza asupra fibrinogenului redus, precum şi activeaza stimularea plasminogenului. Aceasta îmbunătăţeşte flexibilitatea şi reduce capacitatea de agregare a hematiilor de eritrocite şi trombocite (bromelina inhibă agregarea plachetară, prin reducerea concentraţiei de tromboxan, atât si blocarea de agregare depinde de ADP). Toate acestea îmbunătăţesc proprietăţile reologice ale sângelui.

A fost prezentat un experiment, Wobenzym in solutie a dizolvat cheagul de fibrina. Dizolvarea mai rapida a cheagului in solutie depinde de concentratia de Wobenzym. Pe de altă parte, utilizarea Wobenzym este binevenita pentru a preveni crearea de fibrină, care influenteaza coagularea.

Atenuarea de fibrina este în corelaţie directă cu concentraţia medicamentului Wobenzym (Guggenbichler, 1988).

(Ernst, 1994) intr-un studiu clinic, studiu randomizat, încrucişat, dublu-orb a studiat parametrii care determina proprietăţile reologice ale sângelui pe un grup de 10 voluntari sănătoşi pentru doua saptamani au utilizat Wobenzym a cate 30 drj.zilnic şi apoi pentru aceeaşi perioadă acelaşi număr de comprimate placebo. "Timpul", între cele două faze ale experimentului a fost de o saptamana; a fost monitorizata vâscozitatea sângelui nativ, vâscozitatea sângelui corectată pentru hematocrit 45%, plasmă şi vâscozitatea serului, hematocritului, agregarea eritrocitelor si flexibilitate. În timp ce la placebo, parametrii testati nu au prezentat nici o schimbare semnificativă. Utilizarea enzimelor a dus la o reducere semnificativă a vâscozităţii sângelui, plasmei şi agregarea eritrocitelor, flexibilitate lor a crescut după administrarea Wobenzym sau cu placebo invers: nu s-au schimbat hematocritul, rezultatele serice de electroforeză sau măsurarea presiunii osmotice coloidale.
Într-un alt studiu in vitro (Saradeth, 1995) a cercetat influenţa preparatului Phlogenzym în doze diferite pe un grup de 12 voluntari sănătoşi. Au fost studiate probele de sânge, hematocritul, viscozitatea plazmei si serului, vâscozitatea sângelui nativ şi standardizat, agregarea hematiilor şi flexibilitate. O doză minimă de Phlogenzym reduce semnificativ vascozitatea plazmei atât nativ cat şi vâscozitatea sângelui standardizat, agregarea eritrocitelor şi nivelurile de fibrinogen.
Efectul fibrinolitic a proteinazelor se reflecta in accelerarea absorbţiei de hematoame, cercetare clinica efectuata de (Kleine, 1998). In studiu au fost inclusi 46 voluntari sanatosi, care au utilizat Phlogenzym 3x2 drj./zilnic. Voluntarii au fost alesi cu precautie. Din studiul clinic efectuat au fost excluşi, cei care au sensibilitate majora la durere sau sensibilitate redusa şi, de asemenea, cei care au diferenţe de percepţie a durerii la piciorul drept şi cel stâng deja în condiţii bazale. Hematomul a fost creat prin injectare subcutanată a 2 ml sânge pe interiorul antebratului. A fost studiata diferenţa pragului de durere şi hematomul în aceeaşi zonă a membrului. Pragul de durere a fost măsurat cu un tensiometru special şi a fost raportat în kp/cm2. În plus, a fost evaluată resorbtia hematomului. Valorile pragului de durere au revenit la valorile iniţiale în grupul tratat cu enzime de la a sasea zi în timp ce in grupul cu placebo a fost înainte de ziua a noua. Hematomul a fost mai puţin intens pe parcursul tratamentului in grupul tratat cu enzima. Preparatele enzimatice combinate au actiune evidenta asupra proprietatilor reologice ale sangelui, deasemenea actioneaza asupra comlexelor imune in sange, in peretii vaselor sanguine, tesuturi si organe. Această capacitate a acestor medicamente a fost demonstrata prin experiente in vitro şi pe animale.

În unele experimente (Klein, 1988) de asemenea, a demonstrat, ca proteinazele reduc concentraţia de colesterol, trigliceride şi creşte nivelul de HDL. Această constatare a fost ulterior reafirmată în primul experiment pe modelul de hipercolesterolemie alimentara pe iepuri, cat si în studiul clinic pe pacienţii după infarct miocardic (Sledzevskaya şi Babyj 1997 , Kovalenko et al., 2001). Pentru originea şi evoluţia bolii vasculare sunt esenţiale nu numai proprietatile reologice a sangelui, dar si peretii vaselor sangvine, de asemenea si calitatea reacţiilor reciproce între endoteliul vascular şi componentele sangvine.

Studii clinice au demonstrat, ca proteazele modulează expresia moleculelor de adeziune pe celule diferite, care au un impact semnificativ asupra proceselor din corpul uman. Ulterior hipoxia reprezinta unul dintre momentele-cheie in dezvoltarea bolii vasculare, care stimuleaza productia de mediatori a inflamatiei şi a expresiei genelor moleculelor de adeziune endoteliului vascular şi a elementelor sanguine. Date experimentale au arătat, că proteazele care se contin in preparatele Wobenzym, Phlogenzym sunt capabile de a conduce selectiv clivajul proteolitic a moleculelor de adeziune de pe suprafata anumitor celule, care afecteaza mecanizmele generale de semnalizare la nivel de interactiune a celulelor endoteliale şi aderarea de trombocite. Efectul direct al enzimelor proteolitice pentru a reduce densitatea de suprafaţă (expresie) a fost demonstrat în molecule CD4, CD29, CD44, CD54, CD58, CD62L, CD80, Mel-14, MAC-2, receptorul vitronectin - şi în special în celulele tumorale şi inflamatorii. Având în vedere, că unele dintre aceste molecule (CD54, CD62L) sunt mai exprimate pe celulele endoteliale afectate de hipoxie, putem presupune următoarele, că mecanismul de acţiune de coagulare şi procesele de agregare a ETS ar putea fi similare.

Un rol important, de asemenea in plus faţă de proteinaze il are si rutozidul/rutin.
Rutin este parte componenta a preparatelor ETS, stabilizează şi sustine endoteliul vascular (bromelina, papaină şi în special rutin).
Cursul bolii cronice vasculare (insuficienţă venoasă cronică şi sindromul postthrombotic, limfedemul) afecteaza negativ procesele fibrinolitice, care se dezvolta în al doilea rând, în ţesuturile din zonele afectate pe termen lung - hemodinamici renale şi de drenaj limfatic.

Se pare, că unul dintre factorii etiologici ai schimbărilor nefavorabile de supraproducţie de fibroza TGF-β (transformare - factor de creştere). Modelul de fibroza renala pe şobolani şi multe alte modele au aratat, ca medicamentele folosite in terapia cu enzime sistemice (Phlogenzym) reduc nivelul de TGF-β în urină şi reduc procesul de fibroza. Este demonstrat, că proteinaza α 2-macroglobulina activata prin legarea cu aşa-numitul "rapid " sub forma de molecula se leaga de unele citokine non-fiziologice (TGF-β, TNF-α), limitând astfel efectele secundare si de supraproducţia lor, aceste complexe sunt apoi preluate de către fagocite si se elimină din circulaţie.
Cercetarile clinice curente sunt încă noi şi aduc o cunoaştere aprofundată a principiilor cuprinse de efectele preparatelor enzimatice de sistem pentru a forma baza teoretică de mult timp cunoscuta de experienţa empirică şi rezultatele favorabile ale studiilor clinice controlate pentru utilizarea tratamentului sistemic în medicatia bolilor vasculare.