Enzimoterapia

Tratament cu enzime

User Rating: 0 / 5

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 
Terapia cu enzime sistemice este capabila de a modifica sau consolida imunitatea slabita a organismului uman. ETS are actiune de sustinere a sistemului imunitar, actiune in toate situatiile evidente sau subclinice de imunodeficienta. Acest efect este vizibil in bolile infectioase cauzate de virusuri, dar, de asemenea, participă cu o acţiune mai rapidă şi mai eficienta in asociere cu antibiotice in infectiile bacteriene. Efectele benefice a ETS au fost confirmate la copii, atunci când imunitatea nu este încă pe deplin dezvoltata, precum şi la persoanele vârstnice a caror imunitate este epuizata deja. În situaţiile în care celulele sistemului imunitar sunt activate excesiv (inflamatia cronica si procesele imunopatologice), enzimele sistemice actioneaza prin reglementare sau chiar inhiba activitatea excesiva a celulelor sistemului imunitar.

În acest sens, în ultimii ani, centrul de cercetare a studiat TGF-β (Desser et al, 1999., Hall et al, 1992, Webb et al, 1998 şi altele). Aceasta citokina a cărei producţie este stimulata IL-6, în principal inflamatorie, stimuleaza fibroblastele si celulele endoteliale, inhiba proliferarea funcţiei executive a celulelor T, granulocitelor şi macrofagelor, reduce producerea factorului de necroză tumorală (TNF), cu excepţia faptului, că stimulează si producţia matricei extracelulare şi de exprimare pe suprafata celulelor ţesutului. Acest TGF-beta devine un factor cheie in chronicizarea inflamatiei, procesului metastatic şi în cele din urmă tesutului fibrotic. Supraproducţia de TGF-β a fost demonstrată în bolile bacteriene, parazitare şi virale in cancer, arsuri, după iradiere şi chimioterapie, productia TGF este de asemenea caracteristică tuturor proceselor inflamatorii cronice. Actiunea enzimelor proteolitice in organismul uman consta in afectarea productiei cifrei TGF-β.

Citokinele de obicei au transmitere independenta, lent-α 2-macroglobulina usor revine in circulatie; după legarea de proteinaza α 2-M are loc convertirea formelor lente α 2-M, în aşa-numita formă rapidă, care se leaga ireversibil de TGF-β şi astfel facilitează fagocitoza complexului format TGF-β + α2-M. Eliminarea în continuare TGF-β din sânge şi ţesuturi reduce productia de m RNA pentru TGF-β, precum şi producţia de citokine in sine. Rezultatul final este de a limita activarea celulelor excesive. Citokinele obligatoriu pentru α 2-M nu reprezinta singurul factor de sustinere a imunitatii slăbite.

Experimentele in vitro in 1990 a combinatiei de enzime: tripsina, chemotripsina, papaina si bromelaina au prezentat o escaladare in dezvoltarea şi activitatea funcţională a macrofagelor de sapte ori si până de13 ori in activitatea celulelor NK la pacienţii cu cancer (Leskovar, 1990). Actiunea ETS asupra celulelor mononucleare a dus la cresterea unor citokine (de exemplu, TNF-α, IL-β, IL-6 - Desserová et al, 1993). Sunt afectate granulocitele pozitive şi în cazul în care există "focar respirator" creşte activitatea citotoxica şi numărul tot mai mare T-limfocitelor activate/ADCC (anticorpi celulari) ( al, 1995).

Efectul proteinazelor diferit tine de combinarea lor si prin multiple studii clinice s-a demonstrat eficienta proteinazelor in bolile imunopatologice: artrita complexa imuna-cercetare pe iepuri (Steffen et al, 1979), nefrita autoimuna-cercetare pe şobolani şi şoareci (Heymannovy, 1997). Phlogenzym prezinta aceeaşi actiune antiinflamatorie similara ibuprofenului, dar spre deosebire de acesta protejeaza eficient cartilajul.