Enzimoterapia

Tratament cu enzime

User Rating: 0 / 5

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 
 

Bolile reumatice reprezinta în esenţă un grup eterogen de boli imunopatologice, etiologice, metabolice sau degenerative. Manifestarea cea mai comună a acestor boli consta in inflamatia primară sau secundară asociata în principal cu manifestări de umflare şi durere.
Terapia cu enzime sistemice (TES) este eficienta in inflamatii la fel in solutionarea cu succes a problemelor reumatologice. Enzimele individuale şi in combinaţii afectează în mod semnificativ celulele sistemului imunitar prin productia de citokine si anticorpi.

Efectul preparatelor enzimatice poate fi urmărit prin intervenţii imunomodulatoare destul de selective si anume:

  • reduce formarea de complexe imune in sange şi degradarea lor în vasele sânguine şi ţesuturi
  • capacitatea de a restabili eliminarea elementelor: monocite si macrofage, reducerea complexelor imune în exces
  • modificarea moleculelor de imunoglobuline domeniul Fc
  • reducerea obligatoriu în molecula imunoglobulină Fc de receptori Fc pe suprafetele celulelor
  • reducerea în legarea completa a componentei CLQ CH2 componentelor Fc de imunoglobulina a complexelor imune
  • restricţionarea de autoantigeni si anticorpi obligatorii pe suprafetele celulelor

De asemenea enzimele reduc concentraţia patologică a citokinelor în sânge ( Mazur et al., 1997 ). Moleculele de adeziune la fel sunt modulate de preparatele enzimatice (suprafaţa leucocitelor endoteliale şi componentele ţesutului conjunctiv), acestea permit contacte reciproce între celulele din sange (leucocitelor din zona de inflamatie). Efectele selective ale moleculelor de adeziune selectate (CD4, CD44, CD54, CD62E, CD80 (Lehmann, 1996; Kleef et al, 1996; Jutila et al, 1991) reduc cu până la 2/3 din activitatea lor, ele fiind favorabile pentru mai multe procese autoimune şi inflamatorii.
ETS influenteaza cursul optim in inflamaţia acuta şi cronica prin imbunatatirea proprietatilor reologice ale sangelui şi limfei (Saradeth et al., 1995, Ernst et al. 1994), optimizând astfel distribuţia fluidelor în zonele afectate. Efectul rezultat consta in reducerea semnificativa a edemului inflamator.