Enzimoterapia

Tratament cu enzime

User Rating: 0 / 5

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 
După răspîndire afecţiunile inflamatorii ale căilor urinare ocupă locul doi după bolile infecţioase ale organelor respiratorii, de asemenea dintre infecţiile intraspitaliceşti acestea la fel sunt pe locul II. Afecţiunile inflamatorii ale căilor urinare au tendinţă de a recidiva frecvent şi a trece în formă cronică. De multe ori alegerea terapiei optimale este foarte dificila, în special cînd procesele deja sunt cronicizate.
Multe cercetări clinice au demonstrat acţiunea benefică a enzimoterapiei sistemice/ES în tratamentul afecţiunilor urogenitale, demonstrînd toate posibilităţile ei – optimizarea procesului inflamator, acţiunile: antiedem, fibrinolitică, analgezică şi imunomodulatoare.
In testarea clinică Barsom şi coaut. (1983) au analizat efectul ES în tratamentul infecţiilor căilor urinare. S-a efectuat un studiu-pilot randomizat dublu orb, în care au fost incluşi 28 pacienţi cu cistită şi 28 – cu cistopielită. Pacienţii au utilizat antibiotice sau chimioterapeutice (în functie de sensibilitatea microorganismelor) în asociere cu Wobenzym, care în toate cazurile a marit concentraţia antibioticelor în serul sanguin. Cel mai vădit efect s-a depistat la doxiciclină (cu 40%), ampicilină (cu 25%) şi tetraciclină (cu 22%). Cu 21% a crescut concentraţia la trimetoprim şi cu 10% - sulfonamida.
Tratamentul cu enzime sistemice a demonstrat acţiune benefică asupra manifestărilor dizurice. Dupa 4 săptămîni de tratament la 80% pacienţi a dispărut bacteriuria, s-a normalizat funcţia renală şi indicii de laborator.
În anul 1993 Schluter a finisat un studiu randomizat dublu orb, în care a evaluat eficacitatea şi toleranţa preparatului enzimatic Phlogenzym comparativ cu placebo la pacienţii cu afecţiuni recidivante ale căilor urinare. În cercetare au fost incluşi 40 bolnavi. În prima săptămînă toţi pacienţii au fost trataţi prin asocierea de trimetoprim şi sulfametoxazol după care pacientii au fost împărţiţi în 2 grupe: prima timp de 3 săptămîni a utilizat Phlogenzym, iar a doua – placebo. La a 3, 7 şi 14 zile pacienţii erau examinaţi complex. Au fost evaluate 6 criterii de bază – palachinurie, nicturia, dizuria, stranguria imperativă, micţiile dureroase şi durerile în partea inferioară a abdomenului. S-a efectuat analiza generală a urinei, s-a determinat sedimentarea eritrocitelor şi numărul leucocitelor în sînge. La bolnavii, ce au utilizat Phlogenzym, toţi indicii erau cu dinamică pozitivă (p <0,0001) scoruri mai bune, comparativ cu pacienţii, care au utilizat placebo: mai repede s-a micşorat VSH şi s-a normalizat numărul de leucocite în sînge. Deja în ziua a 14 toţi pacienţii care au utilizat Phlogenzym erau complet vindecaţi, în timp ce, în grupa cu placebo, la cîţiva pacienţi simptomele afecţiunii persistau şi în ziua a 21. Evaluarea generală a eficacităţii curative a medicamentului Phlogenzym şi placebo a pledat în favoarea preparatului Phlogenzym, atat de către medici (p <0,0001), cat şi de pacienţi (p = 0,0002). Toleranţa a fost evaluată ca fiind foarte bună şi de medic, dar şi de pacienţi, iar efecte adverse nu au fost înregistrate.
Sokland (1997) in studiul multicentric randomizat dublu orb a comparat eficacitatea tratamentului asociat: antibiotic cu Phlogenzym si eficacitatea tratamentului placebo cu antibiotic la pacienţii cu cistită acută hemoragică. În cercetare au fost incluşi 116 pacienţi, iar tratamentul a durat 10 zile. Ca criteriu al eficacităţii tratamentului s-a studiat evaluarea sumară a indicilor subiectivi aleşi. Datele iniţiale ale acestui indice statistic erau comparabile cu datele din ziua a 7-ea de tratament. Pe langa aceasta, s-a evaluat: timpul, în care dispăreau măcar 3 din toţi indicii subiectivi aleşi, perioada incapacităţii de muncă, rezultatele analizelor urinei şi cantitatea paracetamolului folosit. Au fost efectuate cistoscopia şi sonografia. Evaluînd toţi aceşti indici,
s-a ajuns la concluzia, că tratamentul cu Phlogenzym era statistic mult mai eficient, decît terapia cu placebo. În acelaşi timp, toleranţa fata de tratament a fost foarte bună.
În concluzie, se poate spune, că enzimoterapia sistemica datorită actiunii antiinflamatorii multilaterale reprezinta un component esential in terapia complexa a afecţiunilor infecţioase ale căilor urinare.
În lucrarea sa Swede MI, Dubková GI (1997) au cercetat posibilităţile ES ca parte componentă al tratamentului complex a pielonefritelor. În studiu au fost inclusi 66 pacienţi cu pielonefrita cronică (43 femei şi 23 bărbaţi) cu vârste între 18-60 de ani. Primul grup (36 pacienţi) a fost tratat cu antibiotice, chimioterapice, şi antispastice, al doilea grup (30 pacienţi) au primit acelaşi tratament, dar în plus si Wobenzym (3x4 drj. zilnic, timp de 28 zile.). Cercetarea clinică a bolnavilor înainte de începerea tratamentului s-a comparat cu rezultatele cercetării a 30 persoane sănătoase. La începutul tratamentului în tabloul clinic al pacienţilor dominau: fatigabilitatea, slăbiciune, dureri în regiunea lombară şi dizurie. În 100% cazuri s-a depistat leucocituria şi în 85% - bacteriuria. La toţi pacienţii, care sufereau de pielonefrită, s-au depistat schimbări imunologice – suprimarea imunităţii celulare, activarea imunităţii umorale şi creşterea nivelului complecşilor imuni. S-au depistat semne de hipercoagulare (creşterea nivelului de fibrinogen şi scăderea activităţii fibrinolitice). Scăderea mecanismelor antioxidante era însoţită de creşterea peroxidării lipidelor. În grupa pacienţilor, care au utilizat Wobenzym, s-a observat diminuarea mai rapidă a simptomelor subiective şi normalizarea indicilor de laborator ai urinei, mai repede şi la un număr mai mare de pacienţi s-a obţinut sterilizarea deplină a urinei. În această grupă s-a observat tendinţa spre normalizarea parametrilor imunologici, a nivelului fibrinogenului şi a indicilor fibrinolizei, iar parametrii peroxidării lipidice au atins nivelul persoanelor sănătoase. Autorii consideră, că acţiunea benefică a preparatului Wobenzym constă nu numai în creşterea eficacităţii terapiei antimicrobiene in tratamentul pielonefritei cronice, dar şi în acţiunea favorabilă asupra tuturor factorilor ce participă în cronizarea şi progresarea acestei afecţiuni.
Borisov (1998) de asemenea, a studiat si a constatat efectul pozitiv al enzimoterapiei sistemice în tratamentul nefrolitiazei. Autorul a recomandat la 20 din pacienţii lui în perioada postoperatorie medicamentul Phlogenzym in doza: 3x2 drj., timp de 4-5 săptămîni ca adjuvant al terapiei antibacteriane. El a depistat, că în grupa ce a utilizat Phlogenzym, comparativ cu grupul de control (30 pacienţi), procesul postoperator de cicatrizare era fără complicaţii, permeabilitatea anatomică şi funcţională a căilor urinare se instala mai repede, iar recidivele nefrolitiazei, depistate în primul an după intervenţie, s-au întîlnit cu mult mai rar. Autorul consideră, că un factor foarte important consta in normalizarea indicilor imunologici, care la începutul tratamentului la toţi pacienţii era dereglat: în grupa enzima a crescut numărul limfocitelor-T, a avut loc normalizarea indicelui CD4/CD8, a scăzut concentraţia CIC şi s-a normalizat activitatea bactericidă intraceulară a leucocitelor neutrofile.