Enzimoterapia

Tratament cu enzime

User Rating: 0 / 5

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 
Afecţiunile inflamatorii acute şi cronice ale prostatei sunt provocate în primul rînd de bacteriile gram-negtive, streptococi şi mai rar enterococi. În etiologia afecţiunii pot, de asemenea, participa chlamydia, micoplasmele, ureoplasmele şi trihomonadele. Uneori agentul cauzal al afecţiunii este imposibil de determinat, şi atunci prostatita este numită „abacteriană. Prostatita acută evoluează cu manifestări neplăcute: polachiurie, strangurie, dureri în regiunea perineală şi la defecaţie. De obicei aceste simptome se menţin foarte mult timp, enervînd pacientul şi complicînd viaţa socială şi sexuală a lui. În medie doar 40% din cazuri pot fi vindecate cu ajutorul antibioticelor. Eficacitatea terapiei antibacteriene în mare măsură este determinată de concentraţia preparatului în prostată. Utilizarea prea îndelungată a preparatelor alese incorect pot dăuna sănătăţii pacientului (alterand parenchimul ficatului, deregland microflora intestinală sau prin imunosupresie). De aceea, nu e de mirare, că eficacitatea enzimoterapiei sistemice/ES, capabilă să mărească concentraţia antibioticelor şi preparatelor chimioterapice în plasma sanguină, să mărească capacitatea lor de penetrare in ţesuturi, a fost cercetată şi în cazul prostatitei.
Barsom şi coaut (1982) au studiat eficacitatea medicamentului Wobenzym comparativ cu placebo in tratamentul prostatitei bacteriene. În studiul randomizat dublu orb efectuat pe 44 pacienţi pentru cuparea procesului acut inflamator s-a utilizat Wobenzym împreună cu 9 preparate antibacteriene şi sulfanilamide; 22 pacienţi timp de 10 zile au utilizat doza zilnica: 3x5 drj.Wobenzym cu preparate chimioterapice, alţi 22 pacienti – preparate chimioterapice (antibiotice şi sulfanilamide) cu placebo. Ameliorare clinică la bolnavii din grupa I/enzima s-a observat mai devreme, decît în grupa de control, la pacienţii din grupa I/enzima s-a depistat o concentraţie mai înaltă a preparatelor chimioterapice în serul sanguin (la doxaciclină cu 40%, la ampicilină cu 25%, la tetraciclină cu 22%, cu 21% a crescut concentraţia medicamentului trimetoprim şi cu 10% a preparatului sulfadimezin).
Rugendorf şi coaut. (1986) au cercetat eficacitatea preparatului Wobenzym pe 60 bolnavi cu prostatită nonbacteriană (de stază). Pacienţii au utilizat Wobenzym in doza zilnica: 3x5 drj. pentru o perioadă de 4 saptamani. Rezultatele tratamentului pentru 49 pacienţi, ce nu aveau afecţiuni concomitente (strictura căilor urinare, nefrolitiază etc.) erau ulterior analizate; s-a constatat, că după tratamentul cu preparatul Wobenzym 45% pacienţi s-au vindecat complet, iar la 29% s-a observat ameliorarea evidentă a stării sănătăţii (s-au micşorat durerile în regiunea perineală, s-au îmbunătăţit funcţiile sexuale, a scăzut leucocituria şi leucocitospermia, s-a ameliorat eliminarea urinei). 10% cazuri s-a observat ameliorare statistic neînsemnată, 16% - tratamentul fără efect.
( Schlüter, 1996, 1998 ) a studiat eficacitatea şi toleranţa medicamentului Phlogenzym la pacientii cu prostatită cronică bacteriană şi nonbacteriană. Au fost efectuate doua studii randomizate, dublu-orb, studii clinice controlate cu placebo, GCP. În cercetare au fost incluşi 80 pacienţi. În primul studiu la 40 pacienti cu prostatita bacteriana s-a utilizat: pe termen scurt sulfonamide (5 zile) in asociere cu Phlogenzym, doza zilnica: 3x2 drj. timp de 2 saptamani. In studiul doi la alti 40 pacienti cu prostatita nonbacteriana s-a utilizat numai Phlogenzim, doza zilnica: 3x2 drj. timp de 4 saptamani. Toti pacientii au fost monitorizati inainte şi după tratament. Pe parcursul cercetărilor au fost studiati următorii parametri: sindromul de durere (în regiunea perineală, lombară, inghinală, testiculară etc.), temperatura corporală, analiza urinei şi a sangelui. Eficacitatea tratamentului şi toleranţa s-a evaluat de către medic şi de pacient. Aprecierea generală a tratamentului a fost în unanimitate în favoarea enzimoterapiei. Pe baza rezultatelor acestei cercetări, autorii au concluzionat, că preparatul enzimatic Phlogenzym este eficient şi bine tolerat în tratamentul prostatitei bacteriene şi nonbacteriene.
Rovny şi coaut. (1997) au cercetat eficacitatea enzimoterapiei în tratamentul a 36 pacienti cu prostatită: 8 – cu prostatita acută bacteriană, 12 – cu prostatita cronică bacteriană şi 16 – cu prostatita nonbacteriană. Toti pacientii cu prostatită cronică au utilizat initial enzime - 5 zile înainte de antibioterapie şi chimioterapie.
Toţi pacienţii au fost tratati cu enzime: 26 pacienti au utilizat Wobenzym, doza zilnica 3x5 drj. timp de 6 saptamani, dar 10 pacienti au utilizat Phlogenzym, doza zilnica 3x2 drj.la fel 6 saptamani.
Spre sfîrşitul tratamentului 41,6% din pacienţi s-au vindecat complet şi aveau rezultat bacteriologic negativ, iar la 19,4% pacienţi s-a înregistrat ameliorarea stării. Din cele mentionate se poate trasa concluzia, că procentul pacienţilor, vindecaţi sau cu ameliorarea stării, este mult mai înalt decît în terapia clasică, unde niciodată procentul acesta nu a depăşit 40%. Trebuie de remarcat, că prostato-uretritele, tratate cu enzime sistemice, nu au trecut în forme recidivante.
Autorii studiului consideră, că enzimoterapia sistemica/ES prin efectele antiinflamatoare si imunomodulatoare măreşte semnificativ eficacitatea tratamentului antibacterian in afectiunile prostatei.