Enzimoterapia

Tratament cu enzime

User Rating: 0 / 5

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 
Actualmente infecţiile cu Mycoplasma şi Chlamydia reprezinta cea mai răspîndită cauză a proceselor inflamatorii ale căilor urinare atat la bărbaţi cat şi la femei. In acest caz, un tratament precoce este una din problemele primordiale, care ar preîntîmpina trecerea acestor afecţiuni infecţioase în forme recurente, cronice, latente dar şi pentru a preveni răspândirea în continuare si selectarea de tulpini rezistente.
Pană astăzi nu s-au depistat metode optimale de tratament ale acestor afecţiuni. Schemele de tratament contemporane nu întotdeauna sunt destul de eficiente.
Cu mult timp inainte, injecţiile intramusculare cu tripsină, chimotripsină şi alte proteaze s-au recomandat a fi eficiente in aceste afectiuni, insă aceste injecţii frecvent provoacă dureri şi reacţii alergice.
Suhih (1997) într-un studiu clinic a comparat eficacitatea terapeutică a Wobenzym administrat oral în comparaţie cu chimotripsina administrata intramuscular. În cercetare au fost incluşi: 121 femei şi 106 bărbaţi cu afecţiuni inflamatorii ale organelor urogenitale şi/sau sterilitate, asociate cu Chlamydia.
Testul pentru depistarea infecţiei cu Chlamydia s-a efectuat cu ajutorul reacţiei de polimerizare în lanţ (RPL) cu utilizarea celulelor epiteliale ale canalului cervical feminin şi uretra la bărbaţi în calitate de material testat. Acest test pentru depistarea anticorpilor specifici a fost la toţi pacienţii pozitiv. Toţi pacienţii randomizat au fost împărţiţi în 3 grupe:
în I-ma grupa au fost 29 bărbaţi şi 41 femei, care au utilizat timp de 10 zile antibiotice tradiţionale: ofloxacin şi doxiciclin. Grupa a II-a – 39 bărbaţi şi 40 femei, au utilizat aceleaşi antibiotice, dar doza a fost micşorată în jumătate, în afară de aceasta pacienţii din această grupă au primit injecţii intramusculare cu chimotripsină, tratamentul a durat 20 zile. Grupa a III-a (38 bărbaţi şi 40 femei) au utilizat antibiotice în complex cu preparatul Wobenzym (3x5 drj. zilnic), durata tratamentului – 20 zile. Pacienţii au fost monitorizati după tratament, controlul medical
s-a efectuat peste 2, 12 şi 14 săptămîni după finisarea curei de tratament. Rezultatele tratamentului: in grupa I (doar antibiotice) însănătoşire completă s-a înregistrat la 61,4% pacienţi. În grupele II şi a III eficacitatea tratamentului atingea 90%. Nici la un pacient din aceste grupe nu s-au observat recidive ale afecţiunii în următoarele 3 luni. În aceast studiu clinic tratamentul pacientilor cu Wobenzym a prezentat o eficacitate terapeutică identică cu chimotripsina. În afară de aceasta, nici la un pacient, care a utilizat Wobenzym nu s-au înregistrat reacţii adverse si nici reacţii alergice. În acelaşi timp, toţi pacienţii, care au primit injecţii cu chimotripsină se plîngeau de durere după injectare. Din 79 pacienţi din grupa-chimotripsină au fost şi cîteva cazuri de efecte adverse (7 pacienţi cu reacţie alergică şi 1 caz cu edem Quincke). Prof. Suhih a obtinut rezultate identice in cazurile de infecţii cu micoplasme şi ureaplasme. Aşa efect terapeutic favorabil a proteazelor poate fi explicat prin faptul, că ele măresc intensitatea absorbţiei antibioticelor şi ameliorează pătrunderea lor în regiunile greu-accesibile ale organismului: ţesuturile şi organele sistemului reproductiv al bărbaţilor şi femeilor. În aceeaşi cercetare clinica s-a stabilit sa fie studiata acţiunea ES asupra sistemului interferonilor, care joacă un rol important în protecţia organismului de diferite tipuri de agenţi infecţioşi. Se presupune, că blocarea sintezei inerferonilor (α, β şi γ) de către leucocite îşi aduce aportul său în evoluţia trenantă a infectiei cu Chlamydia. Sistemul interferonilor la pacienţi a fost cercetat prin măsurarea nivelului lor în serul sanguin, producerea lor spontană în leucocite, de asemenea, şi cu ajutorul reacţiei interferonice leucocitare (RIL), care era indusă cu ajutorul virusului bolii Niukaste (NDV). Pană la tratament la majoritatea pacienţilor cu Chlamydia s-a depistat o reacţie evidenta scăzută a limfocitelor la toţi inductorii utilizaţi. Cel mai mult a fost dereglată reacţia la IFN-α NDN-inductorul – care era de 5-6 ori mai joasă decat cea normala. De asemenea, scăzută era şi reacţia la inductorii IFN-γ (ConA, ARN şi SEA) – ea era de 1,5-2,0 ori mai joasă. Reacţia la inductorii INF-α şi INF-β (larifan şi ridastin) era mai mică comparativ cu cea normala de 1,3-1,5 ori. La toţi bărbaţii şi femeile, care au participat în cercetare, s-a depistat scăderea a nu mai puţin de 4 din 6 parametri ai RIL. Utilizarea medicamentului Wobenzym a crescut semnificativ capacitatea leucocitelor de a produce IFN. Studiile indică faptul, că proteinazele sistemice sunt capabile de a sparge blocada producţiei fiziologice de interferoni în leucocite şi de a restabili un sistem eficient non-specific de apărare antibacteriană a organismului şi, astfel, să contribuie la distrugerea prelungită a infecţiei cu Chlamydia.
Multe cercetări au arătat că în patogeneza gonoreei dereglarea funcţionării diferitor componenţi ai sistemului imun de asemenea joacă rol important. În cazul cand boala evoluează cu complicaţii şi devine cronică, tratamentul antibacterian singular nu este capabil să preîntîmpine dereglarea funcţionării sistemului imun.
Luînd în considerare efectul imunomodulator al enzimoterapiei sistemice/ES şi actiunea de a spori efectul tratamentului cu antibiotice, Hartman si Mikazans (1997) au hotărît să studieze tratamentul gonoreei cu ajutorul tratamentului complex: antibiotice cu Wobenzym.
În cercetare au participat 30 pacienţi cu vîrsta cuprinsa între 15 şi 36 ani cu forme acute şi cronice de gonoree. Analiza imunologică a depistat la toţi pacienţii concentraţii scăzute de limfocite-T CD3+ şi CD4+, concentraţii crescute de limfocite-T CD8+, de asemenea, concentraţii crescute ale CIC şi IgA. În procesul cercetării pacienţii au fost împărţiţi în 2 grupe cate 15 persoane. Prima grupă a utilizat antibiotice timp de 14 zile (rocefin şi norfloxacin) şi preparate imunostimulatoare (nucleinat de natriu şi metiluracil). Pacienţii din grupa a II-a au utilizat timp de 14 zile aceleaşi antibiotice şi Wobenzym in doza: 3x5 drj.zilnic. Dupa compararea rezultatelor clinice şi de laborator, studiul dat pledează în favoarea grupei, care a utilizat tratamentul complex de antibiotice cu Wobenzym: s-a normalizat evident numărul T-limfocitelor şi subgrupelor lor, s-a normalizat indicele CD4+/CD8+ şi s-a apropiat de normă concentraţia CIC. Autorii au concluzionat, ca medicamentul Wobenzym sporeste eficacitatea terapeutică a tratamentului convenţional a formelor severe şi grave de gonoree.
Mikazans (1997) a cercetat, de asemenea, posibilitatea utilizării enzimoterapiei sistemice în tratamentul sifilisului. În cercetare au fost incluşi 40 pacienţi cu diagnostic stabilit de sifilis în stadiul primar sau secundar. În functie de stadiul afecţiunii s-a recomandat schema de tratament-antibioterapie (extencilină). Pacienţii au fost împărţiţi în 2 grupe: prima – au utilizat antibiotic în combinaţie cu Wobenzym (3x5 drj. zilnic), a doua – antibiotic în combinaţie cu imunostimulatori tradiţionali (pirogenal, orotat de calciu si vitamine).
În timpul studiului de control efectuat peste 3 luni, 80% pacienţi din grupala-enzima au prezentat negativitate în testul serologic la antigen treponemic şi 90% - la antigen cardiolipinic. În acelaşi timp, în grupa de control doar 45% pacienţi au prezentat negativitate la antigenul treponemic şi 68% - la antigenul cardiolipinic.
Aceste rezultate demonstreaza faptul, că utilizarea enzimoterapiei sistemice în tratamentul complex al sifilisului oferă o posibilitate majora de eliminare completă a agentului cauzal, decat tratamentul numai cu antibiotice.
Testarile clinice prezentate mai sus aduc in evidenta direcţii noi în tratamentul afecţiunilor infecţioase. Indiferent, că se elaborează tipuri noi de antibiotice, rezistenţa agenţilor cauzali ai infecţiilor fata de ele creşte mai repede. De aceea în procesul tratamentului este necesar de utilizat preparate, capabile să mobilizeze propriile puteri ale organismului, care pot fi inhibate de boală sau de însăşi tratamentul (antibiotice, preparate chimioterapice, antivirale, etc.).